IN LOC DE...

“Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie” Nicolae Iorga

duminică, 29 mai 2011

Mesajul care va fi transmis de SCMD Presedintelui Romaniei, luni, 30 mai a.c., cu ocazia mitingului desfasurat cu incepere de la ora 11.00, la Monumentul Leul

Scrisoare deschisa

Fostului nostru comandant,
Presedintele Romaniei,
Domnul Traian Basescu

Domnule Presedinte,

In repetate randuri, SCMD v-a atentionat asupra gravului dezechilibru intervenit intre puterile statului, asupra faptului ca Executivul isi permite sa anihileze Puterea judecatoreasca si Legislativul, rezultatul fiind aparitia unor ordonante de urgenta si legi discriminatorii pe care noi le-am numit legi ale genocidului, subminarii economiei nationale si dezagregarii Romaniei ca Stat.
Sunt legi nu numai anticonstitutionale si antieuropene, dar care se opun si oricarui principiu de drept, vizand rapirea unor drepturi fundamentale tuturor categoriilor socioprofesionale, dar, in primul rand militarilor:
  • Dreptul la munca
  • Dreptul la proprietate (grad si renta)
  • Dreptul la sanatate, invatamant, cultura
  • Dreptul la o batranete linistita
  • Dreptul la viata.
In repetate randuri, SCMD v-a solicitat interventia in sensul determinarii abrogarii legilor 329/2009, 119 si 263/2010, OUG 1/2011, a Legii 1/2011 si a Codului neoiobagist al Muncii. In fapt, va atentionam ca, astazi, o astfel de abrogare se impune, deoarece:
    1. OUG 1/2011 urmeaza sa fie votata ca lege in decada 1-10 iunie a.c., or, in circa 618 actiuni in justitie SCMD a obtinut hotarari ale tribunalelor ca aceasta Ordonanta este fara obiect deoarece isi propune sa “”revizuiasca”” niste decizii ilegale de pensie emise in perioada de suspendare a HG 735/2010, deci nule de drept. Daca promulgati o lege fara obiect, va umpleti de ridicul.
    2. “”Legea politistilor”” a fost respinsa in Camera Deputatilor, or Executivul se pregateste sa sfideze Legislativul, transpunand ilegal in practica proiectul de “”reforma”” prin disponibilizarea a 19 000 de cadre de la MAI, cu ajutorul Ministerului de Finante. Daca acceptati acest lucru, va faceti vinovat de complicitate.
    3. Urmare a vidului legislativ creat de insistenta in prostie a Guvernului Boc, actuale cadre de la MAI si MapN sunt trecute in rezerva la 50-55 de ani, fara drept de pensie, pana la 60-63 sau 65 de ani, sau cu un ajutor de somaj calculat in baza defunctei HG 735 si botezat “”Decizie provizorie””. Daca nu stopati aceasta practica va faceti vinovat de complicitate sau, daca Guvernul arunca totul in sarcina dumneavoastra, ca de obicei, de instigare la genocid.
    4. Tot ca urmare a vidului legislativ, militarii angajati pe baza de contract, sunt aruncati pe piata muncii la 45 de ani, fara drept de ajutor de somaj, fara drept de pensie anticipata, fara recunoasterea stagiului si calificarilor obtinute in Armata Romana, Legea 51/2010 fiind practic anulata de Legea 263/2010.

In aceasta situatie revenim , domnule presedinte, insistand sa recomandati marionetelor dvs. din Guvernul Boc sa actioneze pentru abrogarea legilor amintite. Doar prorogarea legilor 164/2001, 179/2004 si 51/2010 poate duce la reintrarea Romaniei, din punct de vedere legislativ in normalitate.
Ca militari, insistam, domnule presedinte, sa luati in baza Constitutiei Romaniei, masurile care se impun, vizand arestarea si deferirea lor justitiei, sub acuza de inalta tradare, pentru toti cei ce conspira la dezintegrarea statului roman, incepand cu tradatorul Laszlo Tokes, care-si datoreaza pozitia pentru crearea de consulate ale asa zisului “”Tinut Secuiesc””, exclusiv dvs. si deficitarei dvs. gandiri in materie de politica interna si externa si terminand cu ultimul complice-executant la transpunerea in practica a himerei masonice numita “”Regatul Coroanei Sf. Stefan””, Csibi Barna.
In caz contrar, ne vedem obligati, domnule presedinte, sa actionam si pe mai departe, conform misiunii trasate noua de Art. 118, al 1 din Constitutia Romaniei.

Honor et Patria! Vae victis!
Fara respect si fara stima,
Dar cu reala ingrijorare pentru viitorul Romaniei,

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Comunicatul nr. 26 din 27.05.2011

vineri, 27 mai 2011

In sedinta Departamentului juridic din data de 26.05 a.c. s-a analizat stadiul proceselor pe rolul instantelor pentru litigii de munca si asigurari sociale, privitoare la anularea deciziilor de pensionare recalculate in temeiul Legii nr.119/2010 si ale H.G. nr.735/2010 precum si strategia de urmat in cazul deciziilor de pensionare date in revizuire in temeiul O.U.G. nr.1/2011
In urma discutiilor purtate s-a hotarat ca:

1).Impotriva sentintelor de respingere a actiunilor pe motiv de inadmisibilitate - al lipsei de interes sau al lipsei de obiect, sau in care s-au pronuntat declinari de competenta, avocatii care au asistat si reprezentat in cauzele respective, sa formuleze in termenul legal RECURS.
2). Pentru atacarea deciziilor in revizuire (pt. cele care au fost emise  cat si pentru cele ce vor fi comunicate) in temeiul O.U.G. nr.1/2011, presedintii de filiale sa contacteze pana in data de 15 iunie a.c. avocatii care vor reprezenta in instante pe membrii de sindicat si sa incheie contractele de asistenta si reprezentare juridica. In acest sens exista 3 optiuni:
a)- sa angajati aceeasi avocati care ne-au reprezentat si in actiunile de anulare a deciziilor de pensionare date in recalculare;
b) – sa angajati alti avocati, membrii ai barourilor locale;
c) – sa apelati la conducerea S.C.M.D. pentru asigurarea unor avocati,fie din  baroul Bucuresti, fie din barourile locale.

IMPORTANT!!
Va trebui sa ne asiguram cu asistenta juridica prin avocati in termenul propus, deoarece, cat dureaza vacanta magistratilor (iulie-septembrie) si avocatii vor fi in concedii si ne va surprinde valul de decizii in plina vara.
Anticipam ca intentia ministerelor este sa emita deciziile in bloc in urmatoarele luni.
3) – In sedintele pe care le organizati in cadrul filialelor dumneavoastra, informati membrii de sindicat ca strategia pe care am adoptat-o cu privire la actiunile intentate in instantele de judecata, vine in sprijinul tuturor, inclusiv al colegilor carora in urma recalcularii sau revizuirii au primit pensii majorate in raport cu cele avute anterior datei de 1 ian. 2011
In instante am solicitat si vom solicita, cu argumente juridice, pastrarea statutului de militar si a pensiilor celor avute anterior datei de 1 ian. a.c. pentru cei al caror cuantum a fost diminuat ca urmare a deciziilor date in recalculare si/sau revizuire.
Pentru cei ale caror pensii vor fi majorate in urma revizuirilor, vom milita numai pentru redobandirea statutului de militar fara a fi afectat cuantumul pensiilor majorate, pe baza principiului dreptului castigat.
Facem aceasta precizare deoarece exista opinia ca in urma demersurilor intreprinse la instantele de judecata, membrii de sindicat ale caror pensii au fost sau vor fi majorate, contestand pierderea statutului de militar, vor pierde beneficiul pensiei majorate, lucru care nu este adevarat.
Va solicitam sa informati pe toti membrii de sindicat cu privire la aceste aspecte, cu rugamintea de a nu da curs acestor informatii, care nu sunt decat manipulari menite sa descurajeze actiunile noastre intreprinse pentru apararea drepturilor care ni se cuvin.

S.C.M.D.
Departamentul juridic


sâmbătă, 14 mai 2011

Un adolescent la liceul militar

 
În satul meu, Vulcana-Pandele din judeţul Dâmboviţa, oamenii aveau, şi sper că mai au, un profund respect pentru „haina militară”. Nu am avut în familie ceea ce se cheamă o „tradiţie militară”. Educaţia primită de la părinţii mei şi în şcoala generală, precum şi faptul că mi-a plăcut întotdeauna uniforma militară, cred că sunt elementele hotărâtoare care, la vârsta de 14 ani, mi-au îndreptat paşii către Liceul Militar „Dimitrie Cantemir”, de la Breaza. Şi cred că a mai fost ceva: pasiunea care deja se contura pentru literatură şi istorie. Cu siguranţă însă rolul decisiv l-au avut părinţii mei care, cunoscându-mă destul de bine, au ştiut să mă orienteze către ceea ce ei au crezut că mi de potriveşte. Iar eu nu regret alegerea pe care au făcut-o !
            Sincer, prea multe veşti despre acest liceu nu ajunseseră pe la mine, la ţară, în orice caz nu prin bătătura noastră. Văzusem, totuşi, cu vreun an înainte prin Târgovişte şi Pucioasa nişte elevi de liceu militar („lemişti”) şi mi-a plăcut foarte mult uniforma lor. De asemenea, îmi plăcea să mă uit la emisiunea Armatei, de la tv.
            Prea multe, şi mai ales în roz, nu mă aşteptam să găsesc în liceul militar. Trăind şi învăţând la ţară, orice pas spre oraş mi se părea un bun câştigat. Şi nu fac pe... interesantul. Pe bune! De regulă, iau viaţa aşa cum este, fără a-mi face iluzii, ori speranţe prea mari şi nu neapărat pentru că vreau ca dezamăgirile (din multele cumpene ale vieţii) să nu fie prea mari faţă de aşteptările mele.
Pentru mine, copilul venit de la ţară, surpriza mare a constat în modul de organizare şi funcţionare a liceului. Era altceva decât văzusem pe la liceele din Târgovişte, sau Pucioasa, iar afirmaţia mea nu este deloc una cu tendinţe ofensatoare la adresa acelor instituţii civile de învăţământ, sau faţă de elevii care le-au absolvit. Nu am nici un motiv!!! La Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” de la Breaza am avut mereu impresia că sunt într-un mic orăşel, cu o viaţa aparte de cea a oraşului propriu-zis.
            Venind de la ţară, mie mi-a convenit de minune programul (mulţi vor strâmba din nas citind!), dar acest sistem îşi va pune amprenta asupra stilului meu ulterior de viaţă. Eu nu vorbesc aici despre elementele concrete ori de detaliu ale programului, ci despre spiritul acestuia, despre ceea ce presupune acesta: rigoare, tenacitate, călire a voinţei, capacitatea de a esenţializa, educaţie, tăria de a trece peste privaţiuni, punctualitate etc.
            Şi ar mai fi ceva (foarte important pentru mine!): la Breaza, am găsit comandanţi şi profesori deosebiţi, oameni cu dragoste de profesia aleasă, aşa cum erau mulţi profesori şi învăţători şi la şcoala din comuna mea natală, Vulcana-Pandele. Şi nu o spun din politeţe! Am avut şansa unor dascăli de excepţie care, dincolo de cunoştinţele predate, ne-au mai învăţat ceva: să fim oameni, să fim buni români. Şi cred că nu este puţin lucru!!! Iar timpul nu mi-a înşelat aşteptările. Am spus şi mai devreme, că iau viaţa aşa cum este. Depinde de noi înşine cum ne-o organizăm şi ce facem cu ea.
            Nu am fost eminenţa cenuşie a clasei sau a liceului. M-am străduit însă să nu mă fac de râs. La şcoala generală la mine la ţară fusesem unul dintre elevii buni, chiar premianţi. În clasa mea F (1972-1976) din liceul militar nu am luat niciodată premiul întâi. De fiecare dată acest premiu a fost... adjudecat de alţi  colegi de clasă. Dar, în fiecare din cei patru ani petrecuţi acolo, premiul doi al meu a fost! Mă laud, nu?! Altfel vede acum ţăranul politica partidului! Nu ascund faptul că, fugeam ca dracu’ de tămâie, ajungând să nu mai suport proverbul: „Decât la oraş codaş, mai bine la ţară fruntaş”. (Da, dar între timp ne avansaseră şi pe noi la gradul de... „elev fruntaş”... De unde să ştiu eu că, peste ani, unii aveau să fie avansaţi de la gradul de „fruntaş” direct la gradul de ... „general”...)
            Am fost întotdeuna un luptător, un jucător tenace, nu numai în şcolile urmate, dar şi, în general, în viaţa cotidiană. Mi-am jucat până la capăt orice şansă oferită de viaţă şi îmi place să cred şi să sper că jocul meu a fost corect, cinstit, fără a afecta pe alţii. „O luptă-i viaţa, deci te luptă”... În toate formele de învăţământ, de pregătire urmate atât în ţară cât şi în străinatate, precum şi în cariera de ofiţer, am fost în permanenţă în competiţie – dacă nu cu alţii, atunci cu mine însumi. Am „tras” de mine cât am putut pentru că am vrut să mă şi cunosc. A fost bine, a fost rău? Nu ştiu! Ce ştiu, este că nu a fost uşor, dar sunt convins că a meritat acest efort.
            Am reactualizat şi remodelat în timp, în existenţa şi profesiunea mea unele dintre temeliile şi permanenţele cantemiriste insuflate de către dascălii şi militarii din Liceul Militar „Dimitrie Cantemir”: seriozitatea, continuitatea şi tenacitatea în pregătire. Dorinţa de a citi în permanenţă, de a-mi împrospăta cunostinţele. Preocuparea asupra lucrului bine făcut. Domeniile în care am lucrat (îndeosebi cel al cooperării militare internaţionale, aproape 20 de ani!) nu iartă pe nimeni. Trebuie să fii la zi cu ceea ce se întâmplă, pentru a fi în măsură să prevezi, ca la şah, următoarele mutări. Altfel, rişti să devii „ambasadorul României la... Bucureşti.”
            Amintirile legate de „poarta vieţii” (aşa aş numi acest lăcaş de învăţământ) sunt foarte multe şi frumoase. Îmi este greu să mă opresc doar la una. Cum pot să uit prima învoire în oraş, sau prima şedinţă de tragere cu faimoasa puşcă Geco? Ori bătăile cu perne în dormitor, sau cât de caraghioşi am fost la prima defilare de la deschiderea anului întâi? Cum mi-aş putea permite să uit orele de istorie, de română, de chimie, de mate, de fizică? Ori primul salt, atât de regulamentar executat peste gardul unităţii, că ne-ar fi invidiat până şi profesorul de sport şi comandanţii, pentru că la orele dânşilor nu prea reuşeam asemenea performanţe?! Să vă mai spun şi despre prima bere băută cu colegii la Fronescu, ori despre şedinţele la Cercul de Folclor!? Cum să nu-ţi aduci aminte despre injecţiile cu moldamin urmate de pasul de defilare, sau cât de mult ne bucuram de pachetele trimise de acasă? Sau de clanţele şi geamurile plătite drept pedeapsă pentru fumat? Servitul gustării era un adevarat circ... Nu mai vorbesc de avioanele mutate de pe platou, de curăţenia pe sectoare, de frunzele măturate pe aleea fără sfârşit, de olimpiade şi spartachiade, de reuniunile cu fetele de la Liceul „Aurel Vlaicu”...
            Ce să aleg?! Spune-ţi şi dumneavoastră! Şi totuşi, cred că pot da un răspuns. Cea mai frumoasă întâmplare a fost CLASA „F” 1972-1976! Pentru că în ea şi cu ea s-au petrecut foarte multe: şi mai bune şi mai rele. Dar cel mai important lucru cred că a fost faptul că am devenit o „echipă” de prieteni. Şi de fapt cred că asta contează. Nu ?  
            Fireşte, nu a fost totul extraordinar sau în roz. Eram totuşi într-o unitate militară, este adevărat de adolescenţi, dar eram la Armată... Sunt şi multe întâmplări din timpul „Adolescenţei Cantemiriste” prin care nu aş vrea să mai trec, ori să le retrăiesc. Acum, la atâţia ani distanţă, să n-o luăm aşa în tragic! V-am spus că mie mi-a plăcut în liceul militar. Dacă nu-mi plăcea, părăseam în pas alergător domeniul kaki. Nu înseamnă însă că nu au fost şi momente neplăcute, dar ţine de capacitatea fiecăruia de a depăşi asemenea momente. Sincer, nu mi-au plăcut orele de geografie, desen şi psihologie, punct! Dar nu din cauza disciplinelor în sine. Nu am agreat niciodată profesorii, ori comandanţii, care au inspirat teamă elevilor ori subordonaţilor. Nu le contest pregătirea profesională, ci modul de a se comporta, de fi manager al domeniului. Nu pot să uit că la orele de geografie şi de psihologie acţionam după principiul „crucirii”: când întrebau profesorii, mă cruceam eu; când răspundeam eu, se cruceau profesorii !
            Peste ani, numeroasele deplasări în peste 35 de ţări membre NATO şi partenere aveau să mă convingă de ceea ce înainte eu doar bănuiam: că este nevoie ca ofiţerul să aibă o pregătire multidimensională, nu doar de specialitate, care să vizeze domeniile politico-militar, literar, socio-stiinţific, istorico-geografic, psihopedagogic. Nu mai vorbim de informatică şi de limbi străine. Acum sunt convins că pregătirea aceasta trebuie însă începută din liceul militar, pentru că nu se poate realiza peste noapte.
Am terminat liceul militar în 1976. Am revenit în liceu pentru prima dată în 1984, pentru o zi, pentru rezolvarea unei probleme de serviciu. Din 1994 am fost mai des la liceu în vizită, cu diverse delegaţii din ţări NATO sau partenere. De fiecare dată, şi nu o spun din politeţe, am revenit cu plăcere. Aici am petrecut patru din cei mai frumoşi ani şi trebuie să recunosc faptul că perioada petrecută în liceu a influenţat destul de mult devenirea mea.
            Se spune că din sufletul de absolvent, o părticică însemnată din sufletul unui fost „lemist” rămâne în inima acestui loc. Sunt convins că fiecare absolvent de liceu militar (Breaza, Câmpulung-Moldovenesc, Alba-Iulia, Craiova, Constanţa) poartă în suflet ceva din tradiţia şi specificul locului. Am discutat adeseori cu absolvenţi de liceu militar despre semnificaţia perioadei. Cu foarte, foarte puţine excepţii se poate spune că într-adevăr ceva din noi, din sufletul nostru de adolescent a rămas în Liceul Militar, indiferent de numele liceului.
            Întâlnirea de 20 de ani avută cu foştii mei colegi de clasă, în 1996, mi-a trezit amintirile tinereţii. Faptul că întâlnirea a avut loc s-a datorat unor colegi de excepţie: Ionuţ Costea, Dan Raiciu, Ştefan Constantin, Ionel Bordeanu, Tiberiu Tăujan şi Marin Iordache. La întâlnire, fiecare a venit cu familia „aferentă” şi, fireşte, cu o mare „forţă de izbire” (a se citi damigene, bidoane şi alte produse alimentare tradiţionale). A fost excelent. Soţiile ne-au lăudat, ceea ce să recunoaştem se întâmplă foarte rar, nu ?
            Unii dintre noi nu ne văzuserăm tocmai de la terminarea liceului militar. O mustaţă sau o burtă în plus, o chelie regulamentară, un surîs „a la” a doua tinereţe au fost elementele de colaratură. Dar, amintirile şi „programul” zilnic organizat ca în anii buni (două zile a durat sărbătoarea) au fost sarea şi piperul acţiunii. Ce poate fi mai frumos ca atunci când, peste ani fără ranchiună, fără prejudecăţi, fără resentimente rechemi din trecut şi cele bune şi cele mai puţin plăcute! Ce contează că unii dintre noi erau locotenenţi-colonei, majoritatea maiori şi câţiva căpitani? Asta e viaţa! Revoluţia din 1989 scrisese pentru fiecare dintre noi o pagină aparte de istorie. Noi, acolo, ne întâlneam dincolo de grade şi de funcţii, adolescenţii din Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” împreună cu soţiile şi copiii, ca să vorbim între noi prietenii, nu între noi gradele!!! Eram cu toţii acolo, aşa cum am spus: „cea mai frumoasă întâmplare a anilor 1972-1976: Clasa „F”. Şi era nemaipomenit!!! Era de fapt starea de spirit pe care numai liceul militar ţi-o poate da!
            Aţi observat?! Ofiţerii îşi aduc aminte cu bucurie, sau ironie, de diverse întâmplări avute în cariera lor de ofiţeri. Dar, întotdeauna veţi observa o anume nostalgie când vine vorba despre Liceul Militar. De ce credeţi că cele mai frumoase revederi sunt cele de la Liceul Militar, ori Şcolile Militare şi nu cele de la Academia Militară? Pentru că toată lumea redevine, sau măcar încearcă să recheme anii tinereţii: exuberanţi, optimişti, fără griji şi ifose prea mari. La Academie oamenii sunt deja formaţi. La liceul militar sau la şcoala militară oamenii erau la vârsta marilor întrebări, la vârsta când aproape totul ţi se părea posibil şi atât de frumos, nu neapărat roz. Mai târziu începi să ai preocupările, grijile unui adult; e altceva, e altă etapă.
            Cred că de aceea, la întâlnirile de la liceul militar participă cei mai mulţi. Aici vin ofiţerii „lemişti” cu gândurile şi atitudinile liceului. La celelalte întâlniri vin aceiaşi ofiţeri dar, acolo, se văd deja funcţiile şi gradele dobândite. Am avut asemenea întâlniri şi cam aceasta a fost impresia. Probabil voi deranja pe mulţi, dar aceasta este părerea mea. Aşa am simţit eu.
            M-am gândit mult dacă, în noile condiţii „oferite cu generozitate” de criză, dar mai ales de aşa-zişii demnitari civili şi militari actuali, aş mai opta pentru liceul militar. Sună aiurea, ciudat gândurile mele, nu?! Dar, întrebarea mea cere şi un răspuns. Da, aş alege liceul militar. Variante: un liceu de informatică, sau de limbi străine. Oricum, ca ofiţer nu mă văd a fi unul de finanţe, intendenţă, logistică sau înzestrare. Nu pentru că aş avea ceva împotriva acestor specialităţi. Simt că nu mi se potrivesc. De asemenea, nu mă văd ofiţer de aviaţie sau de marină. Nu-mi (mai) place să călătoresc cu avionul (am avut câteva situaţii mai puţin plăcute), şi nu mă pasionează călătoriile cu vaporul (experienţele avute în Marea Egee, Canalul Mânecii şi Golful Persic mi-au fost suficiente). Îmi place să fiu „cu picioarele pe pământ”.
În decembrie 2008 am trecut în rezervă. Din când în când mă mai uit pe multele fotografii făcute prin „garnizoana România”, sau prin locurile de peste mări şi ţări, pe acolo pe unde m-au purtat paşii. Revăd chipuri şi locuri cunoscute, revăd foştii mei colegi.
Ce înseamnă acum pentru mine „Liceul Militar”?
În primul rând, încredere şi speranţă pentru schimbul de mâine. Înseamnă locul unde se pregătesc şi se formează ofiţerii de mâine, unde se predă ABC-ul Armatei, unde se dă startul pentru cultura generală a viitorului profesionist care, deşi acum nu prea ştie despre ce e vorba, va trebui să acţioneze cu resursele umane, cu mijloacele şi fondurile puse la dispoziţie pentru atingerea obiectivelor de interopeabilitate cu forţele şi echipamentele NATO. Este locul unde se formează adevăratele convingeri şi caractere militare. Celelalte instituţii militare doar le vor perfecţiona.
Cam aşa văd eu acum rolul liceului militar.
E bine, e rău ?! Cine ştie?!
Viaţa o va demonstra. 
 
Povestire de Dorel Pietrăreanu

marți, 10 mai 2011

DOAMNE, OCROTEŞTE-I PE ROMÂNI

Caporalul Constantin-Laurenţiu Lixandru, din Batalionul 26 Infanterie “Neagoe Basarab”, a căzut la datorie în provincia Zabul, Afganistan, joi, 5 mai, în jurul orei 13.30.

Militarul executa cercetarea terestră a unui obiectiv în cadul unei misiuni de patrulare pe autostrada A1 când explozia unui dispozitiv exploziv improvizat l-a rănit grav.

Acesta a fost evacuat de urgenţă la Spitalul Militar din baza Lagman pentru îngrijiri medicale, dar cu toate eforturile depuse de personalul medical pentru salvarea vieţii sale, caporalul Lixandru a decedat.

Constantin-Laurenţiu avea 30 ani, era căsătorit şi nu avea copii. El este al 18-lea militar român ucis în Afganistan începând cu 2002 anul implicării României în regiune.

Dumnezeu să-l odihnească!

Conform uzanţelor caporalul Constantin-Laurenţiu Lixandru a fost avansat la gradul de sublocotenent post-mortem, iar ministrul apărării naţionale a înaintat Preşedintelui României propunerea de decorare a sublocotenentului post-mortem Constantin-Laurenţiu Lixandru cu Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război.


IN MEMORIAM

BOSNIA-HERŢEGOVINA
17 septembrie 1996 – Sublocotenentul (pm) Remus Brânzan a căzut la datorie în timpul unei misiuni de lărgire a coridorului Gorazde în timp ce conducea excavatorul pe o pantă abruptă din Bosnia-Herţegovina.

Misiunile „Enduring Freedom” şi ISAF – AFGANISTAN
11 noiembrie 2003Sublocotenenţii (pm) Iosif-Silviu Fogoraşi şi Mihail-Anton Samuilă au fost împuşcaţi, în urma unui atac asupra transportorului amfibiu blindat în care se aflau. Au fost decoraţi cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler, cu însemn de război.
24 aprilie 2005Sublocotenentul (pm) Narcis Şonei a decedat pe timpul desfăşurării unei misiuni de patrulare, când TAB-ul în care se afla a trecut peste un dispozitiv explozibil improvizat ceea ce a declanşat detonarea muniţiei din interiorul transportorului. Militarul a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de  Cavaler, cu însemn de război.
20 iunie 2006Sublocotenentul (pm) Ionel Gheorghiţă Drăguşanu şi-a pierdut viaţa în timpul unei misiuni de patrulare. Transportorul în care se afla a trecut peste un dispozitiv explozibil improvizat. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler pentru militari, cu însemn de război.
6 septembrie 2007Sublocotenentul (pm) Aurel Marcu a căzut la datorie pe când executa o misiune de patrulare, TAB-ul în care se afla trecând peste un dispozitiv explozibil improvizat. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler pentru militari, cu însemn de război.
20 martie 2008Sublocotenentul (pm) Ionuţ Cosmin Sandu a căzut la datorie pe când executa o misiune de patrulare, HUMVEE-ul în care se afla a trecut peste un dispozitiv explozibil improvizat. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler pentru militari, cu însemn de război.
13 iunie 2008Sublocotenentul (pm) Claudiu Marius Covrig şi-a pierdut viaţa în timpul unei misiuni de patrulare pe Autostrada A1 (Qalat-Kabul). Transportorul amfibiu blindat, în care se afla, a fost atacat de forţele insurgente. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Cavaler pentru militari, cu însemn de război.
31 august 2008Sublocotenentul (pm) Dragoş Traian Alexandrescu şi-a pierdut viaţa în timpul unei misiuni de patrulare pe Autostrada A1 (Qalat-Kabul). Transportorul amfibiu blindat, în care se afla, a trecut peste un dispozitiv improvizat. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, cu însemn de război.
26 februarie 2009Sublocotenentul (pm) Claudiu Chira a căzut la datorie într-o misiune de patrulare pe Autostrada A1 (Qalat-Kabul). Autovehiculul de tip HUMVEE, în care se afla, a trecut peste un dispozitiv improvizat. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război.
3 aprilie 2009Maiorul (pm) Tiberius-Marcel Petre şi-a pierdut viaţa în timpul unei misiuni de intervenţie rapidă în sprijinul unei subunităţi aliate atacate de insurgenţi. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, cu însemn de război.
7 aprilie 2009Maiorul (pm) Iuliu-Vasile Unguraş a căzut la datorie în timpul unei misiuni de patrulare pe autostrada Kandahar-Kabul. Autovehiculul în care se afla a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, cu însemn de război.
23 februarie 2010Sublocotenentul (pm) Florin Bădiceanu a căzut la datorie în timpul unei misiuni de patrulare pe autostrada Kandahar-Kabul. Autovehiculul în care se afla a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, cu însemn de război.
12 mai 2010Sublocotenentul (pm) Valerică Leu a căzut la datorie în timpul unei misiuni de intervenţie pentru securizarea unei căi de acces pe autostrada A1 (Qalat-Kabul). A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război.
23 iunie 2010Sublocotenentul (pm) Dan Ciobotaru şi sublocotenentul (pm) Paul Caracudă şi-au pierdut viaţa în timpul unei misiuni de luptă pe autostrada A1 Kabul-Kandahar. Autovehiculul de tip HUMVEE în care se aflau a fost atacat cu un dispozitiv exploziv improvizat, acţionat de la distanţă. Au fost decoraţi cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, cu însemn de război, pentru militari.
1 octombrie 2010Sublocotenentul (pm) Marius Florin Sfecheş şi sublocotenentul (pm) Cristian-Petru Filip au căzut la datorie, în timpul executării unei misiuni în Afganistan, în urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat asupra vehiculului HUMVEE în care se aflau. Au fost decoraţi cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, cu însemn de război, pentru militari.
5 mai 2011Sublocotenentul (pm) Constantin-Laurenţiu Lixandru a căzut la datorie, în provincia Zabul din Afganistan, în urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat, în timp ce executa o misiune de cercetare terestră a unui obiectiv. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, cu însemn de război, pentru militari.

Misiunile „Iraqi Freedom” şi „Antica Babilonia” – IRAK
27 aprilie 2006Sublocotenentul (pm) Bogdan Valerian Hâncu a căzut la datorie în timpul executării unei misiuni de monitorizare şi antrenare a poliţiei irakiene. În urma exploziei dispozitivului explozibil improvizat, autovehiculul în care se afla a fost incendiat. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler pentru militari, cu însemn de război.
21 septembrie 2007 – În timp ce se afla într-o misiune de patrulare, TAB-ul a trecut peste un dispozitiv explozibil improvizat, sublocotenentul (pm) Ioan Grosaru pierzându-şi viaţa. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României ” în grad de Cavaler pentru militari, cu însemn de război.



Alţi 72 militari au fost răniţi în aceste teatre de operaţii între anii 2000-2011 (56 în Afganistan, 14 în Irak şi 2 în Bosnia-Herţegovina).

AFGANISTAN
24 aprilie 2005Maiorul Marius Dană a fost rănit, în timpul unei misiuni, în urma răsturnării autovehicului în care se afla.
24 aprilie 2005Segenţii Gabriel Hanganu şi Adrian Dogaru au suferit arsuri de gradul I şi II pe timpul executării unei misiuni de patrulare în Kandahar. TAB-ul a trecut peste un dispozitiv explozibil improvizat, deflagraţia declanşând detonarea muniţiei din interiorul transportorului.
31 martie 2006Maiorul Cătălin Ticulescu şi plutonierul adjutant Florin Bolovan au fost răniţi în urma declanşării unui dispozitiv exploziv improvizat, pe când executau o misiune de patrulare la sud-est de baza din Kandahar.
20 iunie 2006Sublocotenentul Dinu Răzvan Manoilă, plutonierul Iosif-Adrian Luca-Micu, sergenţii Costinel Valerică Slăniceanu şi Laurenţiu Şerban, în timp ce executau o misiune de patrulare, au fost răniţi în urma declanşării unui dispozitiv explozibil improvizat.
19 iunie 2006 – Pe când se înapoia de la sala de mese, la intrarea în tabăra românească a avut loc explozia unei rachete în urma căreia maiorul Ion Stanciu a fost rănit la picior.
23 iunie 2007Sergentul Gabriel Creţu a fost rănit de suflul exploziei unei încărcături de aruncător de grenade care i-a provocat un traumatism în zona capului.
29 aprilie 2007Sergentul major Marian Constantin a fost rănit în timpul unei misiuni de luptă.
1 august 2007Sergentul major Ionel-Sorinel Berchetaru a fost rănit în urma unui atac indirect cu mortiere executat de către insurgenţi.
6 septembrie 2007Locotenentul Nicolae Grigore, sergentul major Mircea Daniel Solomon, fruntaşul Alex-Octavian Zafiu şi sergentul major Marius Enescu au fost răniţi pe timpul desfăşurării unei misiuni de intervenţie în provincia Zabul.  
12 martie 2008Plutonier Constantin-Mihai Zbughea, caporal Gheorghe Ionel Vasluianul, caporal Gheorghe Dan Hamza, militari români din Batalionul 300 Infanterie „Sfântul Andrei“, dislocat în Afganistan, au fost răniţi la sud de Qalat. Militarii executau o misiune de patrulare pe autostrada Qalat-Kandahar, când transportorul amfibiu blindat în care se aflau, a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.
20 martie 2008Caporal Silviu Atanasiu a fost rănit la Zabol, când HUMVEE-ul în care se afla a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.
13 iunie 2008Sublocotenentul Marius Vasile Apostol, sergentul major Daniel Dumitru Drugan şi caporalul Marius Barbu au fost răniţi pe când executau o misiune de patrulare pe Autostrada A1 (Qalat-Kabul).
31 august 2008Sergentul major Irinel Gheorghe Matei, fruntaşul Bogdan Dumitru Angelescu, soldatul Marius Dumitru Mihai şi soldatul Claudiu Ionuţ Butoi au fost răniţi în timp ce executau o misiune de patrulare pe Autostrada A1 (Qalat-Kabul). Transportorul amfibiu blindat, în care se aflau, a trecut peste un dispozitiv improvizat. Au fost decoraţi cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” clasa a II-a, cu însemn de război.
3 ianuarie 2009Soldatul voluntar Nicolae Paraschiva a fost rănit în timp ce executa o misiune de intervenţie rapidă pe Autostrada A1 (Qalat-Kabul). Autovehiculul de tip Humvee (HMMWV), în care se afla a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.
9 ianuarie 2009Locotenent-colonelul Augustin-Nicuşor Pegulescu a fost rănit în timp ce se afla într-o misiune de recunoaştere la 50 km de baza Lagman. Autovehiculul blindat american, în care se afla a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.
7 aprilie 2009Sergentul Csaba-Attila Orban, caporalul Adrian-Gabriel Creţu, caporalul Eugen Vargău şi fruntaşul Mădălin Lungu au fost răniţi în timp ce executau o misiune de patrulare pe Autostrada Kandahar-Kabul. Prin Decret prezidenţial sergentul Csaba-Attila Orban a fost decorat cu Medalia Naţională „Serviciul Credincios” clasa a II-a, cu însemn de război, iar caporalii Adrian-Gabriel Creţu şi Eugen Vargău şi fruntaşul Mădălin Lungu cu Medalia Naţională „Serviciul Credincios” clasa a III-a, cu însemn de război.   
19 iulie 2009Sergentul Florin Emil Cojocaru şi caporalul Gheorghiţă Pavăl au fost răniţi, în baza militară română din Qalat, în urma unui atac insurgent cu rachete şi armament portabil de infanterie.
5 septembrie 2009Fruntaşii Constantin Buturugă şi Florin Drehluţă au fost răniţi în urma unui atac insurgent cu aruncătoare de grenade şi armament portabil de infanterie produs într-o bază militară aflată la 60 km de Qalat.
30 septembrie 2009Plutonierul Dănuţ Buzatu, caporalul Ionuţ Bogdan Ciubotaru şi fruntaşii Ionuţ Dumbravă şi Emanuel Cornel Berdei au fost răniţi în timp ce executau o misiune de patrulare pe autostrada Kandahar-Kabul. Autovehiculul Humvee, în care se aflau, a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.
20 noiembrie 2009 – Sergentul major Cristian Mostoc
şi sergenţii Bertoni Marius Taifas şi Marian Muscăloiu au fost răniţi în urma unui atac cu rachetă ce a avut loc în Kandahar.
24 ianuarie 2010 Plutonierii-majori Sergiu Hulpoi şi Mihai Păduraru au fost răniţi în urma unui atac cu rachetă în baza militară din Kandahar.
19 februarie 2010 Plutonierul Eugen Mănăilă a fost rănit în timp ce executa o misiune de patrulare pe autostrada Kabul-Kandahar. Autovehiculul Humvee, în care se afla, a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.
23 februarie 2010 Fruntaşul Zamfir Marian a fost rănit în timp ce executa o misiune de patrulare pe autostrada Kabul-Kandahar. Autovehiculul Humvee, în care se afla, a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.
7 aprilie 2010Plutonierul Eugen Ionel Bida a fost rănit în timp ce executa o misiune de patrulare în provincia Zabul. Echipa mixtă româno-afgană din care făcea parte a fost atacată de insurgenţi la 40 km N-V de Qalat. Ministrul Apărării Naţionale i-a conferit Emblema de Onoare a Armatei României.
24 aprilie 2010 – Fruntaşul George Tîrcomnicu a suferit o contuzie la cap pe timpul executării unei misiuni pe autostrada Kandahar-Kabul. Coloana mixtă de autovehicule a fost atacată cu un dispozitiv exploziv improvizat.
1 octombrie 2010 – Caporalul Vasile Zbâncă a fost rănit în urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat asupra vehiculului HUMVEE pe timpul executării unei misiuni în Afganistan.
23 noiembrie 2010 – Caporalul Angel-Paul Ilovan, aflat într-o misiune de patrulare în Provincia Zabul, Afganistan a fost rănit de suflul deflagraţiei unui dispozitiv exploziv improvizat.
1 mai 2011 – Locotenentul George Olteanu, plutonierul major Marius Apostol şi caporalul Daniel Riza au fost răniţi în timp ce executau o misiune pe autostrada A1 în Provincia Zabul, Afganistan, în urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat.

IRAK
16 februarie 2004Caporalul Florin Vuţă a fost rănit de răsturnarea unei macarale în tabăra din Al Hillah.
14 noiembrie 2004Locotenent-colonelul Ion Voicu a fost rănit uşor în urma unui atac cu bombe executat asupra campului american „Victory”.
28 septembrie 2005 -. Datorită condiţiilor de vizibilitate redusă, TAB-ul în care se afla plutonierul Marian Boboruţă s-a răsturnat, militarul fiind rănit.
14 aprilie 2007Plutonierii Victor Cornel Giuseppi Petrilă şi Alexandru Toma Petre, caporalul  Iacob Valentin Muscă şi fruntaşul Dan Daniel Porumb au fost răniţi pe când se aflau în misiune de patrulare.
11 septembrie 2007Locotenent-colonelul Dorin Petruţ şi maiorul Iulian Daniliuc au fost răniţi, primul la gamba piciorului stâng, iar cel de-al doilea la omoplat, în urma unui atac cu o rachetă executat asupra bazei Camp Victory.
21 septembrie 2007Plutonierul Dănuţ Nicola, sergentul major Adrian Ilie Barbu, caporalul Sorin Cătălin Popa, fruntaşul Marius Traian Iovi şi sergentul major Gabriel Badea au fost răniţi în timp ce executau o misiune de patrulare. TAB-ul în care se aflau a fost avariat şi a luat foc la deflagraţia unui dispozitiv explozibil improvizat care a declanşat, ulterior, detonarea muniţiei din interiorul transportorului.

BOSNIA-HERŢEGOVINA
26 martie 2000
Soldatul voluntar Gheorghe Geczi Kiss şi soldatul voluntar Ioan Marian Negoiţă au fost răniţi în timp ce executau o misiune de însoţire a unei coloane oficiale cu o autocamionetă a poliţiei militare italiene care, datorită unei ambuscade, a fost avariată.

Preluare de pe http://ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/974/

Simultan cu aceste drame, impostorii în uniformă militară dobândită la apelul bocancilor, la fel ca şi gradele, pentru alte merite decât cele militare, defilează de Ziua Independenţei Naţionale, Ziua Victoriei şi Ziua Europei - triplă sărbătoare de trei ori tristă - defilează, aşa cum am mai spus ca o adunătură de veselari, nici în pas de manevră, nici în pas de defilare, nici în cadenţă... 
DOAMNE, OCROTEŞTE-I PE ROMÂNI!

duminică, 8 mai 2011

MOBILIZARE GENERALA 14 MAI 2011, ORELE 11 a.m.


Pe data de 14 mai a.c. se vor desfasura la Bucuresti lucrarile celui de-al 15-lea Congres al Partidului Stat. Nu-si mai zice PCR, isi zice PDL. Nu mai este rosu, este portocaliu. Scop? La al XV-lea Congres, Emil Boc – reales!
  • Ne-au insultat intr-un mod fara precedent!
  • I-au asmutit si-i asmut pe civili impotriva noastra!
  • Ne-au umilit si ne umilesc!
  • Au incercat si incearca sa ne prosteasca!
  • Ne-au furat gradele. Ne-au facut din militari in rezerva “”asistati””, apoi “”beneficiari””!
  • Vor sa ne taie orice legatura cu functiile activilor ca sa nu beneficiem din 2012 de pensii militare tip NATO. In loc de 3000 de euro sa ne multumim cu 300 de euro!
  • Ne transforma intr-o turma dependenta de punctul de pensie, cazuta pe nedrept pe umerii Casei Nationale de Pensii.
Ne desfiinteaza statutul socio-profesional ca sa nu mai avem dreptul nici la asistenta medicala si medicamente gratuite.
Dupa ce ne-au insultat doi ani ca avem pensii nesimtite de 20 de milioane, astazi ne scot ochii cu argintii lui Iuda, dand unora dintre noi, aleatoriu, doua-trei milioane in plus ca sa ne sparga unitatea si hotararea de de lupta.
Ne supun celor trei 3 R:
1.     “”Recalcularea””, adica desfiintarea ilegala, retroactiva a pensiilor aflate in plata;
2.     “”Revizuirea””, ca urmare a esecului “”recalcularii””, ceea ce inseamna renuntarea temporara la jumatate din suma pe care au vrut sa ne-o fure;
3.     “”Regularizarea””, adica atingerea obiectivului initial, prin declararea drept foloase necuvenite la pensie, a sumelor primite in plus de unii si impunerea la restituirea esalonata.
Ne pregatesc, in caz de esec, “”lustratia””, cu alte cuvinte penalizarea cu 15 % din pensia ramasa, pentru anii lucrati inainte de 1989, in institutiile unui stat proclamat de comunistul Basescu si de consilierii sai kominternisti, drept “”comunist””, “”ilegitim si criminal””.
Ne interzic legaturile cu militarii activi si accesul la cladirile de drept ale rezervistilor.
Au spoliat toate structurile militare de proprietatile de drept ale ofiterilor si subofiterilor din Armata, Politie, Jandarmerie (imobile, terenuri, case si tabere de odihna).
Ne-au interzis sa muncim, ne interzic sa traim!
Au desfiintat spitale, scoli, intreprinderi productive.
Au miscorat salariile si incearca sa distruga sindicatele.
In calitate de complici ai strainilor, au furat tot ce se putea fura. Nu mai avem terenuri agricole, intreprinderi producatoare, mine, banci.
Cheltuie banul public pentru fanteziile dnei Udrea, pentru imbuibarea acolitilor, pentru santajarea si cumpararea adversarilor.
In situatia in care BNR stocheaza 39 miliarde euro (9 achizitionate in conditii impovaratoare), au subordonat tara FMI-ului, indatorandu-ne nejustificat prin angajarea dreptului la viata a 10 generatii de romani.
Au desfiintat democratia, incalcand toate articolele Constitutiei si prevederile legislatiei europene.
Vor destructurarea tarii prin regionalizare si puteri nelimitate in mod legal, motiv pentru care vor modificarea statutului Capitalei si a Constitutiei.
Practic, ne-au distrus tara si acum, prin legi ale genocidului, se pregatesc sa distruga natiunea. Este motivul pentru care au retras alocatiile pentru copii, pentru mame, pentru persoanele cu dizabilitati, au lovit si lovesc pensiile si salariile, in timp ce cresc preturile in mod nesimtit si militeaza pentru introducerea de produse straine modificate genetic, de medicamente si vaccinuri letale, paralel cu desfiintarea industriei farmaceutice interne. Prin destructurarea MAI, majoritatea populatiei va fi lasata fara aparare, in timp ce justitia actioneaza deja in cea mai mare parte la ordinul hotilor.
Pentru toate acestea si pentru multe altele, SCMD va organiza la Bucuresti o mare adunare populara, in fata locatiei Congresului PDL. De asemenea, adunari populare in fata sediilor PDL din localitatile unde avem filiale, concomitent, in ziua de 14 mai,  la orele 11.00, ca sa ne manifestam “”recunostinta”” fata de politica “”inteleapta”” a realesului Boc si a stapanului sau, noul geniu carpatin, cu idei de inestimabila valoare teoretica si practica.
Facem apel la toti membrii SCMD sa participe, si in Capitala si in toate centrele de garnizoana SCMD! Facem apel la toti membrii nostri sa-i aduca la aceste actiuni pe toti aliatii din asociatiile, uniunile, alte structuri organizatorice ale militarilor in rezerva, dar si din asociatiile similare civile si sindicatele inca nedestructurate, care mai pot si mai vor sa se bata pentru apararea drepturilor civice cucerite de inaintasii nostri in ultima suta de ani.
Pe data de 14 mai a.c. va trebui sa participam nu numai noi, toti membrii SCMD, atat in Capitala cat si in tara, la actiunile preconizate, cat si un numar cat mai mare de cetateni ai Romaniei, indiferent de profesie, etnie, religie, sex, care sa raspunda chemarii SCMD, pentru a arata stapanilor FMI ai Romaniei si slugilor lor din tara ca Romania nu mai este un sat fara caini de paza, ca in Romania exista o forta capabila sa apere dreptul la viata al natiunii romane si dreptul la existenta a statului roman – SINDICATUL MILITARILOR.
Veniti asadar fratilor la “Adunarea Norodului”, cu raul sa ne opunem celor rai caci “”Patria este norodul, iara nu tagma jafuitorilor””!

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU